Prolog

Ne nastem cu anumite instincte pentru a ne ajuta sa supravietuim dar depindem fara indoiala de ai nostri ca sa ne initieze in toate aspectele si fenomenele vietii. Printre acestea din urma, iubirea nu face exceptie. In familie vei deprinde o baza, un anumit nivel de intelegere asupra ei care insa va fi de datoria ta sa il adaptezi si sa il imbogatesti de-a lungul vietii. Prin urmare, de-a lungul timpului, inveti multe lucruri dar lucrurile care conteaza sunt cele care te ajuta sa iti cladesti o viata fericita, in felul unic, al fiecaruia. Cand dupa o anumita perioada simti ca ai invatat o lectie. Cand esti capabil sa aplici invatamintele obtinute si sa-ti schimbi unele idei si obiceiuri pentru a merge mai departe. Cand o parte din tot ce faci, o faci atat pentru linistea si multumirea interioara cat si pentru a altora. E greu sa ajungi la acest nivel in prezent, cand totul in jurul nostru se misca cu o viteza pentru care nu suntem obisnuiti. E greu nu pentru ca nu avem lectii din care sa invatam ci pentru ca uneori sunt prea multe lectii iar multe nici macar nu ne folosesc cu adevarat, sa nu mai vorbim de timpul insuficient in care trebuie asimilate toate acestea. Marea provocare e sa stii ce sa alegi pentru tine. Pentru ca nu are rost sa te arunci in tot felul de actiuni si situatii spunandu-ti "vreau sa stiu tot". Mintea noastra inca nu e pregatita pentru TOT. De aceea, tot ce inveti trebuie adaptat la persoana ta. Numai asa poti simti ca prin ce ai trecut ti-a fost de folos. Astfel si eu am invatat de-a lungul timpului ca e usor sa spui te iubesc dar este greu sa o si demonstrezi daca nu simti asta cu adevarat sau ceva iti sta in cale. De fapt e imposibil iar cei care reusesc sa faca asta se amagesc amarnic. Ca sa demonstrezi ca iubesti cu adevarat pe cineva, e nevoie de mai mult decat niste cuvinte spuse aiurea, in care probabil nici tu nu crezi. In timp iti dai seama ca nevoia de a avea pe cineva aproape e sinonima cu tot ce inseamna cursul firesc al naturii. Cu timpul inveti ca a inota impotriva valurilor, impotriva capriciilor vietii, cand ne pot purta spre o insula luxurianta, spre o viata relativ fericita, este foarte obositor si ca trebuie sa iti pastrezi puterile pentru a putea reusi sa ajungi acolo. Cu timpul iti dai seama ca numai cei care sunt in stare sa iubeasca mereu cu aceeasi intensitate pe cineva, cum reuseau pe vremea cand erau copii si dragostea parea o joaca, merita sa iubeasca si ca cei care nu pot face asta nu merita sa se oboseasca cu iubirea pentru ca mereu o vor intelege gresit. In timp ajungi sa intelegi ca "acasa" este locul unde iubesti si esti iubit, indiferent unde se intampla asta, si nu locul unde iti duci existenta fara rost, de pe o zi pe alta. Inveti, dupa ceva timp, ca numai daca reusesti sa fii alaturi de cineva la nevoie si el te accepta asa cum esti, daca ii poti asculta necazurile fara sa te gandesti ca trebuie sa pleci si oferi un sfat care poate fi chiar o imbratisare tacuta, daca reusesti sa vizualizezi cum ar fi un an alaturi de acel cineva si iti place ce vezi, daca reusesti sa treceti prin necazuri impreuna fara ca acest lucru sa va desparta, daca iti oferi portia ta pentru ca acel cineva sa aiba mai mult fara sa te gandesti la altceva, daca peste ani o dimineata insorita nu iti va scoate in evidenta ridurile si defectele persoanei ce doarme langa tine ci semnificatia pe care a avut-o in viata ta, atunci poti spune ca simti ce este iubirea adevarata. Dar din pacate, se invata doar cu timpul.

= Va urma =